Neuropatia optică ereditară Leber (LHON) este o neuropatie opticǎ ereditarǎ mitocondrialǎ caracterizată prin pierderea bilateralǎ, de obicei progresivă a vederii. A fost prima afecțiune umană identificată ca fiind cauzată de mutații punctiforme în ADN-ul mitocondrial (mtDNA).

Neuropatia optică ereditară Leber se caracterizează prin pierdere subacută, nedureroasă și bilaterală a vederii. Debutul apare de obicei între 20 și 35 de ani, dar poate apărea și în copilărie sau la vârstnici în funcție de gradul de heteroplasmie. Prognosticul vizual este variabil în funcție de mutația ADN-ului mitocondrial (mtADN). Variantele m.14484T>C au o probabilitate mai mare de recuperare vizuală spontană comparativ cu alte mutații. Recuperarea poate apărea între 12 și 24 de luni de la debut. LHON este clasificată în 4 stadii clinice: stadiul asimptomatic (purtători ai mutației), stadiul subacut (de la debut până la 6 luni), stadiul dinamic (6-12 luni) și stadiul cronic (peste 12 luni). Deși în stadiul acut poate apărea telangiectazie peri-papilară microangiopatică, edemațierea stratului fibrelor nervoase retiniene și tortuozitate vasculară, acesta poatea avea de asemenea aspect normal, cu evoluție direct spre atrofie de nerv optic.

Cauza LHON este prezența mutațiilor mtDNA, iar cele mai frecvente sunt m.3460G>A, m.11778G>A și m.14484T>C, afectând complexul I al lanțului respirator mitocondrial. Aceste mutații reduc producția de ATP și cresc speciile reactive de oxigen, contribuind la pierderea celulelor ganglionare retiniene. Există și mutații în ADN-ul nuclear care pot determina apariția LHON. În ceea ce privește penetranța, 50% dintre bărbații purtători ai mutației și 10% dintre femei vor prezenta deteriorarea vederii. Acest fapt sugerează faptul că mutația nu este singurul factor cauzator al bolii. Factorii precum interacțiunea dintre haplotipurile mtDNA și genom, factori de mediu precum fumatul, biogeneza mitocondrială și hormonii pot influența penetranța. În plus heteroplasmia, ce presupune prezența ambelor tipuri de genom (mutant și normal) în același individ, are un rol major. Acest fapt va cauza, de asemenea, variabilitate fenotipică.

Consultul de oftalmogenetică presupune evaluarea afectării oftalmice, precum și confirmarea diagnosticului LHON prin testare genetică. Ideal testarea genetică trebuie să includă secvențierea întregului genom mitocondrial și a genelor nucleare implicate.

Managementul LHON este majoritar suportiv, asociind reabilitatea vizuală și consilierea genetică, inclusiv pentru familia extinsă. Opțiunile de tratament sunt limitate. Idebenona, aprobată pentru LHON în Europa, oferă beneficii în recuperarea acuității vizuale. Pentru realizarea dosarului necesar obținerii tratamentului decontat de CAS cu Idebenonă sau obținerea informațiilor privind surse de achiziție a Idebenonei la prețuri rezonabile va rugăm să solicitați o consultație prin intermediul platformei medicale www.oftalmogenetica.ro.

Complicațiile posibile includ pierderea severă a vederii, de obicei până la orbire completă, posibile afecțiuni neurologice asociate, cum ar fi distonia, mioclonus și sindromul asemănător sclerozei multiple. Fumatul și expunerea la medicamente toxice pentru mitocondrii pot agrava afecțiunea.