Neuropatia optică autozomal recesivă (ARON) este o afecțiune genetică rară care implică degenerarea nervului optic și atrofia lui. Poate fi asociată cu diverse gene nucleare implicate în funcția mitocondrială.

Simptomele specifice includ: pierderea progresivă a vederii, paliditatea papilei nervului optic și scotoame centrale, de obicei bilateral. Unele subtipuri pot prezenta și manifestări extraoculare precum pierderea auzului, ataxie, sau hipotonie. Au fost descrise mai multe subtipuri clinice, fiecare asociat cu mutații în gene diferite, care variază ca severitate și manifestări extraoculare. Printre acestea, se numără mutații în genele TMEM126A, ACO2 și RTN4IP1. Mutațiile genei TMEM126A bialelice se manifestă prin neuropatie optică lent progresivă ce debutează în copilărie. Afectările extraoculare sunt absente sau moderate ca severitate și pot include surditate neurosenzorială, polineuropatie periferică și cardiomiopatie hipertrofică ușoară. Mutațiile genei ACO2 bialelice se poat manifesta prin simptome severe în copilărie precum hipotonie truncală, ataxie, convulsii, microcefalie și anomalii oftalmologice (atrofia nervului optic, degenerare retiniană). Trebuie reținut faptul că mutațiile cu transmitere autozomal dominantă ale genei ACO2 pot da un tablou clinic asemănător. Mutațiile genei RTN4IP1 bialelice se manifestă cu encefalopatie mitocondrială severă, atrofie optică, convulsii, dizabilitate intelectuală, întârziere în dezvoltare și creștere, surditate neurosenzorială, stridor, uneori distrofie retiniană a celulelor cu conuri și bastonașe.

Pentru ca ARON să se manifeste clinic, este necesar ca o persoană să moștenească câte o mutație pe fiecare alelă - maternă și paternă - a genelor implicate, gene cu efect asupra funcției mitocondriale (TMEM126A, ACO2, RTN4IP1, NDUFS2, SLC25A46, YME1L1 și OPA3). Mitocondriile furnizează energia necesară pentru buna funcționare a nervilor optici.

Consult oftalmogenetică cu examen oftalmologic complet și investigații specifice (perimetrie computerizată, OCT de nerv optic și celule ganglionare, potențial evocat vizual, Test Ishihara) și testare genetică pentru identificarea mutațiilor specifice.

În prezent, nu există un tratament curativ pentru ARON. Managementul vizează optimizarea acuității vizuale prin utilizarea dispozitivelor pentru persoane cu deficiențe vizuale și monitorizarea atentă a evoluției afecțiunii. Deși idebenona este aprobată pentru tratamentul neuropatiei optice Leber (LHON), utilizarea sa în ARON rămâne experimentală, cu rezultate limitate. Tratamentul simptomatic pentru manifestările extraoculare necesită o abordare multidisciplinară și care include evaluări neurologice, cardiologice și ORL, în funcție de subtipul genetic și de severitatea simptomelor asociate.