Deficiența LCHAD este o tulburare autozomal recesivă de oxidare a acizilor grași cu lanț lung. Este cauzată de mutații în gena HADHA, care codifică subunitatea alfa a proteinei mitocondriale. Diagnosticul precoce și inițierea tratamentului (inclusiv monitorizarea dietetică) au adus îmbunătățiri considerabile în ceea ce privește supraviețuirea.

Simptomele inițiale se manifestă din primele luni de viață și cele mai comune sunt reprezentate de oboseală, episoade de hipoglicemie, afectare musculară și, în cazuri severe, moarte subită cauzată de cardiomiopatie sau insuficiență organică. Deoarece acizii grași sunt utilizați pentru producerea de energie, în situații catabolice precum post, infecții cu febră sau exerciții fizice se pot instala hipoglicemia, rabdomioliză (dureri musculare, acidoză metabolică, transaminaze și creatinkinaze crescute), cardiomiopatie sau moarte subită. Simptomele vizuale includ hipersensibilitate la lumină și vedere diminuată cu debut între 2 și 4 ani. Modificările fundului de ochi includ pigmentare maculară neregulată și atrofie corioretiniană progresivă, fără afectarea foveei.

Deficiența LCHAD este cauzată de mutații homozigote sau heterozigote compuse în gena HADHA. Peste 80 de mutații au fost identificate, inclusiv mutația c.1528G>C (p.Glu510Gln) în mai mult de 80% din cazurile din Suedia și Finlanda. Această deficiență afectează oxidarea acizilor grași cu lanț lung în mitocondrii. Efectele toxice ale acizilor grași și ai metaboliților intermediari toxici asupra epiteliului pigmentar retinian se consideră a fi cauza fiziopatologică a corioretinopatiei prin deficiență de LCHAD.

Consultul de oftalmogenetică este esențial pentru monitorizarea funcției vizuale și pentru identificarea mutațiilor genetice asociate cu deficiența LCHAD.

Dietă săracă în grăsimi, cu restricție de acizi grași cu lanț lung, completată cu trigliceride cu lanț mediu și acizi grași esențiali este obligatoriu de implementat. Se recomandă mese frecvente și uneori alimentare inclusiv pe timpul nopții pentru a preveni hipoglicemia. Tratamentul precoce și managementul dietetic adecvat au îmbunătățit semnificativ supraviețuirea și calitatea vieții pacienților, iar monitorizarea oftalmologică regulată este esențială pentru gestionarea complicațiilor oculare.

Probleme musculare și cardiomiopatie, neuropatie periferică, hepatomegalie, dificultăți de învățare și pierderea progresivă a vederii din cauza corioretinopatiei.